Decizia lui Vladimir Putin de a rămâne pentru o perioadă nedeterminată la conducerea Federației Ruse a forțat opoziția din această țară să facă alegeri pe care nu și le dorea: să se adapteze și să se supună unor reguli impuse, să emigreze și să își definească o misiune salvatoare în afara frontierelor naționale sau să renunțe la orice formă de manifestare politică. Această alegere, deși pare a fi una simplă, este suficient de complexă pentru cei care se declarau liberali în anii 2000 și erau cu totul nepregătiți pentru a lupta din nou pentru principii democratice. Ea, alegerea, se referă de cele mai multe ori la relația cetățeanului rus, activ politic, cu exaltarea de după colapsul Uniunii Sovietice și mimarea adoptării valorilor democratice atât de elita politică, cât și de societate. Pentru mulți dintre aceștia, fără o intenție de a generaliza, democrația fără autocrație nu poate fi explicată în Rusia. Pentru alții este o sursă de argumentare a propriului rol în cadrul societății ruse. Iar pentru cei care ieri, azi și mâine se prezintă în calitate de elită politică rusă este un instrument util pentru a explica unicitatea experienței democratice a Rusiei, care a trecut printr-o ”transhumanță” greu de înțeles și de acceptat pentru ”Occidentul decăzut”, cum este de cel mai multe ori prezentat Vestul.

Autoare: Angela Grămadă, președinta Asociației Experts for Security and Global Affairs