Pe 7 februarie 2020, unul dintre avertizorii timpurii ai virusului necunoscut din Wuhan murea din cauza COVID-19. Doctorul Li Wenliang fusese avertizat de autorități și chemat la secția de poliție pe 1 ianuarie 2020 pentru răspândirea de informații pe o rețea socială. Două zile mai târziu, primea avertismentul oficial din partea autorităților de ordine publică și interdicția de a mai face comentarii false pe internet. Pedeapsa sa, pornită de la un mesaj în care își avertiza colegii cu privire la noua descoperire la sfârșitul lui decembrie, publicată pe un grup privat al unui gigant social media din China, devine exemplu la televiziunea națională.

Astfel, la început, epidemia COVID-19 a avut drept rezultate acțiuni și măsuri autoritare și totalitare impuse asupra populației: cenzura și suprimarea adevărului, reprimarea avertizorilor și prioritizarea intereselor politice de moment, fie ele de partid sau de stat, în defavoarea interesului public. Astăzi, la sfârșitul lunii aprilie, vorbim de o pandemie, de peste 200.000 de decese, de milioane de oameni infectați și mai bine de jumătate din planetă în izolare. Pagubele economice se ridică deja la cel mai înalt nivel din istoria umanității, iar măsurile de relaxare sunt luate cu multă precauție.

Pandemia provocată de coronavirusul identificat prima dată în Wuhan scoate la iveală eșecul tranziției spre democrație în regiunea est-europeană. În ultimii ani, numeroși indicatori privind starea democrației și a democratizării arată nu numai stagnarea acestui proces, dar și inversarea tendințelor – de la democratizare spre autocratizare. Criza provocată de SARS-CoV-2 este doar vârful aisbergului în acest proces de durată.

Regimurile drepturilor și libertăților individuale sunt încălcate multisectorial la prima confruntare cu o amenințare sistemică neprevăzută. Excluzând teritoriul fostei Iugoslavii și câteva cazuri punctuale (Moldova, Ucraina, Turcia), regiunea central-est-europeană nu s-a confruntat cu crize de proporții care să pună sub semnul întrebării în mod sistematic și sistemic câștigurile tranziției democratice. În același timp, este corect că în multe cazuri vorbim de un progres redus în ultimii 30 de ani.

Mai multe state au solicitat derogări de la aplicarea prevederilor Convenției pentru protecția drepturilor omului și libertăților fundamentale, prin intermediul articolului 15 privind derogările în vreme de urgență, în pofida inexistenței vreunei relații cauzale sau de incompatibilitate între respectarea drepturilor omului și oferirea unor răspunsuri eficiente în zona de sănătate publică în timp de urgență sanitară. Toate statele care transmiseseră notificări până la începutul lunii aprilie erau din Europa de Est.

Starea de urgență provocată de nevoia de a limita răspândirea coronavirusului și de a reduce impactul acestuia sprijină argumentul unei tranziții neterminate. Situația „pe teren” în perioada stării de urgență documentează această dinamică, exemplele furnizate în continuare limitându-se la România și Republica Moldova, axate pe patru dimensiuni: libertate de exprimare și acces la informație, regimul de izolare și contravențiile disproporționate, integritate fizică și psihică, administrarea sistemelor naționale de sănătate.

Continuare Madalin Blidaru Policy Brief

Opiniile exprimate în acest policy paper aparțin autorului și nu reprezintă punctul de vedere al partenerilor ESGA.

Despre audor: Mădălin Cătălin Blidaru este doctorand în Științe Politice, specializat în relații internaționale și politica externă a Uniunii Europene, în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Este preocupat de relațiile interregionale, dinamica euromediteraneană, precum și de condițiile bunei guvernări. Deține un master în Studii de muncă. În 2017 a făcut parte din echipa care a realizat agenda de tineret pentru reuniunea la nivel înalt între Uniunea Africană și Uniunea Europeană