În Republica Moldova există peste 10 mii de organizații non-guvernamentale. Totuși, Asociația Promo-LEX, care a acceptat să ne ofere un interviu prin reprezentantul său, Ion Manole, director executiv, se deosebește de majoritatea organizațiilor societății civile.
Promo-LEX generează dezbateri publice și monitorizează alegeri și partide politice, promovează drepturile omului, are grijă să ceară transparență în procese decizionale. Și, totuși, Promo-LEX mai face ceva foarte important! Promo-LEX este acea organizație a societății civile care a reușit să documenteze abuzuri ale actorilor străini pe teritoriul Republicii Moldova, să ceară sancțiuni în cadrul unor foruri internaționale și să vorbească clar și răspicat despre erorile pe care le comit autoritățile de la Chișinău în ceea ce privește soluționarea conflictului transnistrean, adică atunci când este prejudiciată securitatea națională și integritatea teritorială a Republicii Moldova.
Acest interviu a fost realizat în perioada reuniunii Anuale a Forumului Societății Civile a Parteneriatului Estic (#EaPCSF2019), care s-a desfășurat la Bruxelles. Cu câteva ore înainte de discuția noastră, Asociația Promo-LEX a primit un premiu foarte important: ”Civil Society Award”. Interviul a fost realizat în format video, dar pentru că unele condiții tehnice nu au fost propice discuției, l-am transcris în întregime. Lectură plăcută!
Decembrie 2019, Bruxelles
ESGA: Ion, îți mulțumesc mult că ai acceptat să ne acorzi acest interviu. În primul rând vreau să vă felicit pe voi, cei de la Promo-LEX, pentru premiul pe care l-ați primit chiar astăzi, la Forumul Societății Civile a Parteneriatului Estic și prima întrebare o să fie chiar despre acest premiu pentru că el este important din mai multe perspective pentru voi. În primul rând ca instituție, ca organizație, înseamnă o recunoaștere a meritelor voastre, a ceea ce faceți voi în domeniul promovării drepturilor omului. Dar, în același timp, ridică și niște semne de întrebare. Dacă în Republica Moldova sunt încălcate atâtea drepturi ale omului, dacă avem atât de multe situații neplăcute în ceea ce privește anumite dosare importante, acest lucru înseamnă că autoritățile nu își fac treaba sau aceasta înseamnă că pur și simplu societatea civilă este mai responsabilă în fața amenințărilor și provocărilor cu care se confruntă? Care ar fi opinia voastră în acest sens?
Ion Manole: Mulțumesc, Angela! Da, într-adevăr este onorant să primim acest premiu. Este o recunoaștere a eforturilor și a activităților Asociației Promo-LEX. Într-adevăr, colegii, echipa în general, a depus eforturi pe parcursul celor 17 ani și o astfel de recunoaștere se cere, este necesară pentru motivarea echipei în continuare, pentru ca fiecare dintre cei care au depus efort și continuă să muncească pentru democratizare, pentru apărarea drepturilor omului, uneori cu riscuri, cu dificultăți și greutăți foarte mari. O astfel de recunoaștere este necesară și pentru că vine să confirme importanța unor astfel de eforturi din partea noastră. Oamenii care se dedică pentru a apăra alți oameni trebuie să simtă că acest lucru este foarte important și că acest lucru este apreciat de cei din jur și nu doar de cei care suferă sau beneficiază de sprijinul și ajutorul lor.
Acum, în ceea ce privește situația din Republica Moldova și de faptul că societatea civilă este foarte activă, da avem foarte multe sau prea multe probleme nerezolvate pentru un teritoriu atât de mic, care le place unora foarte mult să spună că se află în tranziție, ori 30 de ani să te afli în tranziție este foarte mult sau prea mult. Noi considerăm că pentru numeroasele probleme, diversitatea și complexitatea lor, în Moldova ar trebui să existe încă cinci sau vreo zece ONG-uri ca Promo-LEX… .
ESGA: Care să se ocupe exclusiv de subiectul drepturile omului?
Ion Manole: Corect! Noi la momentul de față acoperim, și ați văzut în cuvântul meu de mulțumire pentru acest premiu că am început cu enumerarea domeniilor în care noi activăm și, într-adevăr, sunt foarte multe. Nici echipa nu este mică. La momentul de față avem 32 de colegi. Dar, cred că ar fi mai bine să existe echipe profesioniste, care să se ocupe strict de un subiect sau două. Noi ne ocupăm de aceste numeroase probleme nu pentru că ne-am dorit, dar pentru că nu era altcineva care să le acopere.
ESGA: Practic, v-ați asumat un rol foarte important și în același timp extrem de dificil… .
Ion Manole: Da, a trebuit ca cineva să își asume. Noi nu am putut rămâne indiferenți, nu am putut să trecem pe lângă. 7 aprilie 2009 a fost un moment crucial pentru noi. Atunci ar fi trebuit să reacționăm altfel, să lucrăm, să ne organizăm împreună cu colegii din alte organizații mult mai rapid. Am făcut-o cu întârziere. Cred că dacă ne-am fi mobilizat mai devreme, poate că reușeam să salvăm mai multe persoane. Iată de ce, acum când suntem în fața unor noi crize, ne întrebăm ce putem face și dacă avem capacitatea, avem posibilitatea atunci nu ezităm și suntem acolo unde e necesar pentru a opri abuzul! Și am făcut acest lucru nu doar o dată!
ESGA: Voi aveți drept preocupare apărarea și promovarea drepturilor omului nu doar pe teritoriul Republicii Moldova. Încercați să cooperați și cu colegi din alte țări și rezultatul unei asemenea cooperări este un studiu pe care l-ați publicat recent. Eu l-am citit în întregime. Voi l-ați publicat pe 22 noiembrie 2019 pe site-ul Promo-LEX. De fapt, sunt trei studii, iar tu cu Alexandru Postică ați elaborat raportul pentru Republica Moldova. Acolo ați vorbit foarte mult despre ceea ce faceți voi pe subiectul ”Transnistria”, adică promovarea drepturilor omului în Transnistria. Dar, ați avut nu doar o abordare juridică. Ați avut o abordare mai mult de cercetare și în studiul vostru am observat un lucru, care pe mine m-a impresionat, și anume faptul că ați acordat o mare atenție cronologiei, modului în care s-au desfășurat evenimentele. Ați evidențiat toate acele momente în care Federația Rusă a încălcat anumite convenții internaționale, norme ale dreptului internațional public, convenții bilaterale semnate cu Republica Moldova, au făcut declarații care nu au contribuit nicicum la îmbunătățirea dialogului bilateral pe această problemă. De ce ați avut voi grija să subliniați cu atât de mult pedantism cronologia evenimentelor, începând cu anul 1940? Nu ați început cu 1992. A fost acesta un obiectiv de a identifica modelul rusesc în toate cele trei rapoarte sau ați avut drept obiectiv să amintiți autorităților de la Chișinău unde au greșit, unde au fost prea calme, unde nu și-au asumat prea multă răspundere?
Studiu:
Prezența militară rusă în Moldova și impactul acesteia asupra situației drepturilor omului
Ion Manole: În activitățile noastre, practic de la bun început, avem componenta de litigare strategică. Sunt cazuri, inclusiv din regiunea transnistreană, pe care le identificăm și le reprezentăm în instanțe naționale și internaționale în vederea rezolvării problemei respective. Cazurile individuale ulterior au impact asupra unor categorii mult mai largi de persoane. Altfel spus, prin intermediul unei hotărâri, emise în favoarea unei victime, putem de fapt schimba legile sau procedurile care încalcă drepturile unor categorii largi din societate.
Cu regret, acest lucru este mai puțin aplicabil pentru teritoriul din stânga Nistrului. Aici, chiar dacă avem numeroase hotărâri pe problemele ce țin de situația drepturilor omului, lucrurile deocamdată nu avansează. Nu se corectează în niciun sens și te vezi obligat să depui eforturi constante, chiar dacă bați pasul pe loc. Este, totuși, un volum de muncă foarte mare. Lucrăm împreună cu colegii noștri și facem uz de instrumente pe care le avem la îndemâna avocaților, inclusiv Comitetul de Miniștri, încercăm prin acest Comitet să amintim de fiecare dată că astfel de hotărâri trebuie executate. Or, neexecutarea lor va duce (probabil acesta este și scopul unor actori) la discreditarea Curții Europene, la compromiterea încrederii în mecanismele și instrumentele destul de bune pe care le avem. Pentru a nu se întâmpla acest lucru noi suntem în căutarea unor diverse metode prin care să explicăm, să insistăm și să nu lăsăm să se așeze praful pe aceste dosare și pe aceste probleme pe care noi le-am identificat și la care s-a muncit enorm de mult. Pe de altă parte, să nu uităm că fiecare dosar câștigat la Curtea Europeană reprezintă unor oameni, care trebuie reabilitați inclusiv prin încasarea prejudiciilor. În multe cazuri este vorba despre un număr foarte mare de oameni. Nerezolvarea acestor probleme scade încrederea în democrație și în instituțiile internaționale, care au fost create după al doilea război mondial, fiind astfel plătit un preț enorm. Să nu uităm în ce context au apărut aceste instituții, or acestea au fost create tocmai pentru a preveni repetarea istoriei anilor ‚40. Noi ne dorim adaptarea, perfecționarea acestor instrumente și în niciun caz discreditarea lor.
ESGA: Pot fi considerate și azi deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului un instrument suplimentar pentru autoritățile de la Chișinău pentru a-și soluționa problema?
Ion Manole: Evident! Atunci când noi am decis să reprezentăm victimele la Curtea Europeană înțelegeam că alte soluții nu avem, dar înțelegeam în același timp că astfel de hotărâri, eventual hotărâri pozitive la Curtea Europeană, vor servi drept un argument în plus și vor fi utile pentru autoritățile noastre dar și pentru actorii care participă în formatul 5+2, să înțeleagă mai bine anumite probleme și să aplece urechile asupra problemelor reale ale oamenilor, să nu mai fie atât de formali sau superficiali atunci când vorbesc despre populația care locuiește într-un anumit spațiu. Drepturile trebuie garantate și apărate inclusiv sau mai ales în teritoriile controlate de regimuri ilegale, care au preluat controlul prin violență, iar impunitatea niciodată nu a fost mai manipulată ca în acest spațiu.
Iată de ce, atunci când a venit propunerea colegilor noștri din Armenia și Ucraina să încercăm a cerceta modul în care prezența trupelor ruse în Moldova influențează starea drepturilor omului în acest teritoriu, și în general în Republica Moldova am acceptat această invitație cu mare plăcere.
ESGA: Raportul este destul de consistent, 33 de pagini… .
Ion Manole: Da, dar la început credeam că nu voi avea ce scrie! Îmi ziceam că bine, câteva pagini, știu ce aș putea produce și unde trebuie să caut informația necesară, dar nu credeam că voi putea scrie mai mult de câteva pagini. Când am început să studiez, am realizat că subiectul este foarte important și necesită o analiză foarte profundă și mult mai extinsă. Doar atunci când lucrezi serios cu un caz, fenomen, subiect sau cu un dosar poți înțelege problema mai bine. Nicio lectură nu se compară cu însuși procesul de cercetare, deoarece în acest proces cobori la rădăcină, reflectezi și sapi tot mai adânc, cauți să cunoști cum funcționează și unde poți interveni pentru a corecta problema dată. Și, am început de la documentul din 1992 semnat de către cei doi președinți. Pentru mine a fost întotdeauna aceasta o întrebare la care nu găseam răspuns… .
ESGA: Președinții, ca să…
Ion Manole: Președintele rus, Boris Ielțin, și cel al Republicii Moldova, Mircea Snegur, au semnat la 21 iulie 1992 un Acord de încetare a focului, care de fapt este baza tuturor proceselor legate de rezolvarea ecuației transnistrene. Pentru mine a fost întotdeauna valabilă o întrebare serioasă la care nu găseam răspuns: cum a fost posibil ca Tiraspolul să apară ca subiect al negocierilor? Dacă totul pornește de la acest, să-i zicem document fundamental – ”Constituția”problemei transnistrene, semnat de președinții a două state, care nu prevede nimic despre un al treilea actor, ne întrebăm de ce se discută cu un fals și inventat subiect, care de fapt nu are nici un interes să rezolve sau să schimbe ceva, iar discuțiile sunt purtate pe un teren greșit, respectiv nu pot avea rezultate pozitive nici pentru locuitorii deveniți ostatici siguri și nici pentru rezolvarea politică a conflictului. Participând la elaborarea acestei cercetări lucrurile au devenit mai clare. Am urmărit logica și consecutivitatea documentelor bilaterale semnate după 21 iulie 1992 de către reprezentanții Rusiei și ai Republicii Moldova. Aici cu regret trebuie să constat că au fost admise nu doar erori sau greșeli. După mine, a fost vorba atât despre incompetența sau naivitatea unor demnitari de la Chișinău cât și, probabil, rea voință. Prin semnarea Acordului din 21 iulie 1992, Rusia a gafat, după cum s-a exprimat și dl Anatol Țăranu, fostul Ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă. A comis o gafă care … .
ESGA: Că și-a recunoscut implicarea… .
Ion Manole: Și-a recunoscut implicarea și rolul său de agresor în acest conflict pe teritoriul Republicii Moldova. Însă, această gafă a fost ulterior corectată treptat de diplomația rusă, care a lucrat constant și eficient pentru a compromite orice efort sau rezultat. Imediat, după semnarea acestui Acord, guvernele celor două țări au decis să inițieze o comisie bilaterală, interguvernamentală, care să stabilească modul și termenele de retragere a trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Moldova. Se părea la început că totul era în favoarea diplomației moldovenești, care a reușit să obțină semnătura Federației Ruse ca participant în acest război, ca parte în acest război și să inițieze o comisie moldo-rusă, care să examineze condițiile și termenul de retragere a trupelor sale de pe teritoriul său.
ESGA: Este foarte important de precizat aici că în același an Republica Moldova, pe 02 martie, abia devenise subiect al dreptului internațional public, adică stat-membru al ONU.
Ion Manole: Da. Oficial.
ESGA: Și, totuși, diplomația noastră a fost foarte activă atunci… .
Ion Manole: Am avut diplomați destul de buni în perioada respectivă. Doar că, ceea ce s-a întâmplat ulterior, a demonstrat nu incompetența diplomaților, dar, probabil, anumite jocuri, care au fost făcute la alt nivel precum și competența politicienilor care au luat decizii, inclusiv de a înlătura anumiți diplomați buni. Pe ei nu i-a costat nimic, căci ei până astăzi beneficiază de pensii speciale, beneficiază de condiții speciale, îi vedem uneori dând interviuri despre istorie sau acele evenimente. Dar de fapt, din punctul meu de vedere, acești oameni ar trebui să apară în fața justiției pentru încălcarea legislației, pentru încălcarea Constituției, pentru că ceea ce a urmat, mai ales începând cu anul 1994, când autoritățile noastre au fost de acord sau au căzut în capcană ori s-au lăsat șantajate, (noi nu cunoaștem ce s-a întâmplat pentru că nimeni nu vorbește despre aceasta), odată ce au început a semna la direct… .
ESGA: Documente… .
Ion Manole: Exact, documente direct cu reprezentanții regimului de la Tiraspol și i-au acceptat ca parteneri la masa de negocieri, atunci de fapt s-a întâmplat acest haos, pe care noi îl resimțim și astăzi și efectele lui vor fi încă pentru mulți ani înainte. Iar pe ei, după cum spuneam, nu îi costă absolut nimic și acest lucru este foarte grav. Haosul este din ce în ce mai mare, deoarece toate aceste procese și documente sunt paralele cu legislația. Nimeni dintre cei care au semnat ceva cu cei din Transnistria de fapt nu au avut mandat legal. Ucraina poate fi împinsă să repete trista noastră experiență, însă deocamdată rezistă.
ESGA: Ai amintit un lucru foarte important și poate trebuia să îl spun eu la început și anume că studiul a fost elaborat împreună cu experți din Armenia și Ucraina, deci fiecare parte și-a făcut cercetarea pe conflictul cu care se confruntă pe interiorul țării lor și unde Rusia este implicată direct sau indirect, susținând anumite forțe politice sau forțe separatiste. Pe mine mă interesează să evidențiezi ce experiențe preia Ucraina de la Republica Moldova și mai ales de la Promo-LEX? Adică ei vin să vă întrebe despre partea legală, despre aspectele legale, sau încearcă, totuși, să evidențieze acel model rusesc despre care am vorbit noi la început, sau se uită doar pe partea de drepturile omului și aspectul umanitar?
Ion Manole: În ceea ce privește colegii din Ucraina, la începutul conflictului și în următorii doi-trei ani, am observat un interes mai mare, al lor, în ceea ce privește o comparație a situației de la ei cu ceea ce s-a întâmplat în Republica Moldova. Ulterior, nu știu din ce cauză, dar ei consideră că deja cunosc foarte bine… .
ESGA: Modelul.
Ion Manole: Modelul și situația. Știu destul de bine ce au de făcut și nu prea mai fac trimitere la dosarul transnistrean și proasta experiență a Republicii Moldova. Dar, se întâmplă situații, cum a fost aceasta, când există anumite posibilități în care societatea civilă din Moldova și cu cea din Ucraina colaborează și cercetează (plus alte țări, în cazul de față Armenia, de multe ori și georgienii sunt prezenți pe acest subiect – securitatea regională, și cunoaștem că de fapt aceste trei conflicte, mă refer la Moldova, Georgia și Ucraina, sunt practic similare, cu mici diferențe). Puțin diferit este, totuși, cazul Armeniei, unde armata rusă este prezentă legal pe teritoriul țării, dar oricum influențează negativ situația drepturilor omului. Cunoaștem că acolo au fost cazuri destul de dramatice, când soldații ruși au fugit din unitatea militară și au omorât familii întregi… .
ESGA: Aceasta s-a întâmplat acum câțiva ani… .
Ion Manole: S-a întâmplat chiar în localitatea unde se află unitatea militară. Dar ce se întâmplă astăzi în Ucraina și mai ales ce va urma în două zile (Summit-ul în formatul Normand – nota noastră) este destul de periculos, din punctul meu de vedere, pentru că se încearcă exact transnistrizarea Donbasului, se încearcă iarăși înlocuirea Federației Ruse cu cei doi… .
ESGA: Cu cele două regiuni separatiste.
Ion Manole: Reprezentanții celor două regiuni separatiste din Donbas. Ori, acest lucru s-a întâmplat în Republica Moldova și rezultatele nu sunt deloc pozitive. Exact în acest studiu am văzut cum s-a întâmplat acest lucru. Și vă dau un exemplu: acea comisie de care vorbeam la început a fost creată de către guvernele celor două țări. În primul protocol noi nu găsim nimic despre participarea (atenție cum este formulat!) reprezentaților regiunii transnistrene a Republicii Moldova la acest dialog, da? Al doilea protocol sau proces-verbal al acestei comisii nu l-am găsit. Iar în al treilea, fiți atenți, este scris că ”la fel ca și în primele două ședințe ale Comisiei au participat și reprezentanții regiunii transnistrene a Republicii Moldova”. În cadrul unei emisiuni dl Țăranu a menționat că da, când a preluat funcția de șef negociator în această comisie, deja erau reprezentanți ai Tiraspolului în comisia noastră. El, evident, că nu a putut să facă nimic, însă a fost un incident când reprezentanții regimului de la Tiraspol care erau parte din Delegația Republicii Moldova, au intervenit în cadrul ședinței, Dl Țăranu fiind șeful Delegației moldovenești nu a admis ingerința ilegală în activitatea Delegației guvernamentale. Ulterior, însă, el a fost înlocuit și rezultatul se vede. Eu am descris foarte bine în această cercetare, cum la un moment dat, când deja se părea că lucrurile se îndreaptă spre rezolvarea acestei probleme, or, era destul de important pentru Republica Moldova în primul rând ca această problemă să fie rezolvată, imediat interveneau cei din stânga Nistrului cu o opinie separată. Și uite așa, încet, încet s-a ajuns la 1994… .
ESGA: … când au fost admiși la masa de negocieri… .
Ion Manole: Când Snegur a acceptat să semneze primele documente împreună cu Smirnov, iar după el au semnat și foarte mulți reprezentanți ai guvernului și ai altor structuri de stat.
ESGA: Știu că reiese că punem foarte mult accent pe acest studiu, dar el mie mi se pare destul de important, și eu o să îl recomand studenților de la SNSPA și nu numai. E foarte bine scris, cu foarte multe detalii și cu foarte multă bibliografie. E util atât studenților, cât și celor interesați de analize pe subiectul conflictului transnistrean și de acea te încurajez să spui mai multe detalii decât poate ați menționat în studiu sau ați fost restricționați de anumite limite de spațiu. Dar, insistând pe studiu, pe conținutul acestuia, pe faptul că ați inclus foarte multe aspecte legale, v-ați uitat și la politici publice, ați avut grijă să introduceți în studiu și să evidențiați preocuparea părții ruse, a Kremlinului, față de situația socială a militarilor care luptau acolo ilegal, în Transnsitria, pentru partea rusă și faptul că ei au fost asigurați cu resurse financiare, cu locuințe, ca ulterior ei să se stabilească în regiune, să rămână acolo și să nu-și mai dorească să plece, eu mă întreb ce a făcut partea moldovenească cu cei care au luptat pentru integritatea teritorială a țării și dacă ați avut vreun caz voi cei de la Promo-LEX, avocații de la Promo-LEX, în care ați apărat interesele vreunui militar moldovean?
Ion Manole: Printre beneficiari noștri, victime ale încălcărilor drepturilor omului de acolo sunt și persoane din această categorie. La ce m-aș opri eu acum sau cu ce ași începe eu să răspund… în stânga Nistrului, într-adevăr, am observat o abordare diferită față de cei care au luptat de partea regimului de la Tiraspol și… .
ESGA: … separatiști.
Ion Manole: Cu totul alta a fost abordarea, tratamentul și situația celor care au luptat de partea autorităților constituționale, în special a celor din stânga Nistrului. Acest lucru a descurajat. Noi am întâlnit mulți foști combatanți, locuitori ai regiunii transnistrene inclusiv, care spuneau așa: faptul că autoritățile de la Chișinăul i-a nedreptățit – a durut și îi doare, în special atunci când se raportează la situația în care, spre exemplu, vecinul lor, care a luptat de partea cazacilor în 1992. Regimul de la Tiraspol a avut foarte mare grijă ca cei care au luptat de partea lor să aibă un serviciu bine plătit, condiții sociale mai bune, reduceri pentru diverse servicii, în timp ce autoritățile constituționale și-au abandonat cetățenii. Interacțiunea dintre vecinii combatanți a devenit cu timpul una umilitoare pentru cei care au servit sau au crezut în Republica Moldova, riscând cu viața lor și a familiilor lor.
Și, aici să ne amintim că presa scria cu 10-15 ani în urmă despre ”fenomenul Cocieri”. În această localitate marea majoritate a locuitorilor au luptat de partea autorităților constituționale, însă după război, autoritățile i-au uitat. Mulți dintre ei au continuat să lucreze în orașul Dubăsari după 1992, însă administrația de la Tiraspol a avut grijă ca cei pe care îi cunoșteau ei că ar fi luptat de partea Chișinăului să fie concediați. Și așa au rămas fără resurse financiare. S-au început problemele în familie și foarte mulți s-au sinucis. Deci, ”fenomenul Cocieri” a fost unul mediatizat în Republica Moldova, dar, iarăși, fără niciun impact asupra autorităților noastre. Chiar dacă noi de 17 ani tot strigăm în gura mare, deja prin numeroase hotărâri ale Curții Europene, dar și prin cercetări, prin rapoarte, oricum autoritățile nu au nicio politică, nu au nicio dorință să discute, să înțeleagă, să identifice căi pentru rezolvarea acestor probleme. Prea des se schimbă cei care administrează dosarul transnistrean.
ESGA: Vorbești despre autorități? Persoanele care gestionează dosarul transnistrean.
Ion Manole: Corect, și de multe ori nu există continuitate. Unul spune că da, sunt idei bune, haideți să începem să lucrăm, celălalt, care vine următorul, este pasiv, refuză, nu înțelege sau invocă alte cauze. Și, evident, că acest lucru se răsfrânge negativ asupra imaginii Republicii Moldova, nu doar în aceste localități, dar în întreaga regiune. Să ne amintim de faptul că Tiraspolul dă pensii puțin mai mari. Iarăși, este o strategie adusă din Federația Rusă tocmai pentru a încuraja populația să își piardă încrederea în autoritățile constituționale, să obțină pașaportul Federației Ruse și să devină cetățeni loiali ai Federației Ruse. Or, nu poți să construiești un stat cu securitate garantată, nu poți să construiești un stat în care oamenii să își dorească să rămână, fără să se simtă în siguranță în acel teritoriu, fără a te gândi și fără a lucra asupra unor astfel de aspecte.
ESGA: Și, practic, așa se demontează și capacitatea autorităților de la Chișinău de a genera beneficii în plus pentru a atrage populația din stânga Nistrului să rămână ancorată… .
Ion Manole: Ce voi spune eu pe unii îi va șoca probabil. Am avut cazuri. Cunoașteți că în raionul Dubăsari avem câteva localități care se află în stânga Nistrului, dar au rămas sub jurisdicția autorităților constituționale. În aceste localități, au fost cazuri când persoana ce urma să se pensioneze și mergea respectiv la structurile teritoriale ale guvernului central, ei erau încurajați de funcționarii de acolo să meargă la Tiraspol sau la Grigoriopol, să-și ia ”cetățenia Transnistriei” pentru a beneficia de pensia de acolo. Și anume funcționarii Republicii Moldova erau cei care le explicau și avantajele. Le spuneau că vor beneficia mai devreme cu doi ani de pensie, plus vor avea o pensie mai mare. În acest sens, ei de fapt se bucurau că economisesc prin astfel de metode niște bani la buget. Da? Adică ei nici nu au înțeles rolul lor în calitate de autorități în aspectele pe care le-ați menționat, de a atrage simpatia, loialitatea, spuneți-le cum vreți…
ESGA: Față de instituția cetățeniei și față de… .
Ion Manole: Față de instituțiile și Statul lor Republica Moldova.
ESGA: Promo-LEX poate să facă oricând recomandări pentru cei de la Biroul pentru Reintegrare. Că sunteți sau nu consultați, aceasta este o altă problemă. Știu că ați avut mai multe încercări de a elabora niște documente, împreună cu alte ONG-uri din Republica Moldova. O asemenea inițiativă a fost acum vreo doi ani împreună cu IDIS ”Viitorul” și nu numai. Întrebarea mea este următoarea: eu nu vreau să mă uit pe programul de guvernare ce este scris acolo pe partea de soluționare a conflictului transnistrean, dar vreau să vă întreb pe voi, cei din societatea civilă, cei care ați fost activi în a promova interesele Republicii Moldova în diferite foruri internaționale, care ar trebui să fie prioritățile guvernului în momentul de față, luând în considerare ceea ce s-a făcut până acum și văzând acest context regional în care în Ucraina se întâmplă foarte multe lucruri și poate într-un anumit context pe care noi să-l înțelegem mai bine, să putem să împingem soluționarea conflictului transnistrean?
Ion Manole: După cum spuneam la început, lucrurile au fost atât de mult încurcate și vă dau un exemplu: Ministerul de Interne de la Chișinău a semnat un acord de colaborare (cu instituția similară de la Tiraspol – nota noastră). După ce Snegur a acceptat să semneze cu Smirnov documente, v-am spus că alte instituții ale statului, guvernul, au început să semneze documente similare. Ministerul de Interne a semnat un acord de colaborare în 1994 și ulterior în 1999 cu ”colegii” lor de la Tiraspol privind combaterea criminalității și asigurarea ordinii publice. În acest document nimic nu se specifică, cel puțin despre situația din Tighina, care conform Acordului din 1992, trebuie administrată de poliția Republicii Moldova împreună cu miliția locală, da? Întreaga responsabilitate trebuia să și-o asume și să insiste asupra acestui lucru, anume autoritățile constituționale. Ei au semnat acest presupus document și astfel au abandonat locuitorii de acolo, i-au lăsat fără protecție și posibilități de a se apăra. În 2001, datorită unor demersuri în instanțele de judecată ale ONG-urilor de drepturile omului de atunci (Comitetul Helsinki din Moldova), prevederile acordului au fost declarate nule pentru că sunt contrare legislației pentru că încalcă grav drepturile omului. Ce s-a întâmplat însă în realitate?
Autoritățile noastre, în special Ministerul de Interne, a acceptat să colaboreze ”informal” (neoficial), adică contrar prevederilor legale și ale unei hotărâri judecătoreștiei au găsit soluții. O perioadă destul de mare a funcționat metoda telefonului. Adică, prin telefon cei de la Tiraspol cereau Poliției constituționale să le ducă la Tighina persoane, care de fapt se aflau sub protecția organelor de drept constituționale. Conducerea MAI nu a văzut în această colaborare vreo problemă! Venea poliția la ușă, ruga ”criminalul” să meargă cu ei, era urcat în automobilul poliției și dus direct pe o stradă în orașul Tighina, de unde erau imediat preluați, adică ”arestați”, de miliția locală ilegală.
ESGA: Miliția transnistreană… .
Ion Manole: … transnistreană, care îi trece prin tot acest mecanism ilegal din stânga Nistrului. Or, noi când solicitam autorităților să ne ajute, să înțelegem, să cunoaștem, să aflăm, să intervenim pe un caz sau altul, de fiecare dată ni se spunea că autoritățile și organele de drept constituționale nu dețin controlul asupra acestui teritoriu și respectiv nu au posibilități de a interveni să ajute sau sa verifice informații despre situația unor victime ale încălcărilor drepturilor omului.
Când am aflat despre astfel de practici le-am comunicat direct celor de la Minister că în astfel de situații Poliția se face responsabilă de infracțiuni săvârșite împotriva propriilor cetățeni, pe care tot ei au obligația să-i apere ori dacă au săvârșit careva fapte, anume ei trebuie să-i rețină pentru anchetare. Ni s-a reproșat că noi, cei cu drepturile omului, visăm mălai, și că dacă ne pricepem atât de bine să le explicăm lor cum să se lupte ei cu criminalitatea. Le-am amintit de prezumția nevinovăției și obligația de a proteja omul și de a respecta procedurile legale pentru situațiile în care au fost sesizați despre o posibilă faptă penală.
ESGA: Eu știu că voi, experții de la Promo-LEX, ați și documentat asemenea cazuri și le-ați publicat pe pagina voastră web.
Ion Manole: Da. S-au oprit cu astfel de cazuri, dar am văzut pe parcurs că se mai întâmplă situații cu caracter similar. Este vorba despre cazul lui Ghenadie Kuzmiciov[1] sau de Iurie Ghervaziuk[2], persoane care au fost în anumite funcții în stânga Nistrului. Unul a fost viceministru al internelor de acolo și al doilea a fost în administrația locală din Tighina.
ESGA: Și care acum au intrat în dizgrațiile autorităților de la Tiraspol… .
Ion Manole: Așa e. Atunci când se schimbă puterea la Tiraspol, lupta dintre grupări face victime. Persoanele respective, având și cetățenia Republicii Moldova, au venit în dreapta Nistrului, considerând probabil că se află în siguranță în acest spațiu. Dar, din păcate, autoritățile noastre au permis ca aceste persoane să fie răpite și duse la Tiraspol, evident cu participarea agenților noștri.
ESGA: O ultimă întrebare… . Ce ați găsit comun în studiile pentru Armenia, Ucraina și Republica Moldova și care a fost reacția colegilor din Ucraina și din Armenia la conținutul raportului elaborat de Republica Moldova, adică cel elaborat de Promo-LEX?
Ion Manole: Au fost surprinși să înțeleagă și ei acest fir roșu, care a dus la transformarea unor realități, care, evident, acum practic sunt imposibil de rezolvat. Și aș dori aici să mă întorc la întrebarea cu politicile. Din păcate Republica Moldova nu face nimic în acest sens. Noi de fiecare dată când scriem un raport sau o cercetare avem impresia că acestea sunt citite tot de noi. Ele nu sunt analizate într-un laborator al guvernului, într-un laborator al autorităților, ca să extragă de acolo cele mai importante idei, cele mai importante aspecte și ulterior să fie, cumva, transformate în politici și strategii. Absolut nimic nu se întâmplă în acest sens. Și, ca să răspund și la întrebarea ce ar trebui să facă autoritățile, cred că trebuie să se îngrijească să-și creeze un instrument prin care să aibă grijă de cetățeni. Dacă cetățeanul apelează la guvern, asta în primul rând înseamnă că el are o anumită încredere în autoritate, iar dacă autoritatea dezamăgește, acest lucru nu va trece neobservat și fără a avea vreun efect. Persoana dezamăgită va transmite tuturor impresia și sentimentul său de îngrijorare, ură, frustrare sau supărare. În aceste circumstanțe, practic, acest stat este sortit dispariției, pentru că un stat se bazează pe cetățeni, pe cetățeni loiali, activi, care contribuie la dezvoltarea acelui teritoriu. În Republica Moldova avem impresia că autoritățile nu au înțeles că sunt autorități și, din păcate, fiecare tratează puterea atunci când o are în mână doar în interes propriu și numai cu senzația că este ceva temporar, iar problemele sunt amânate pentru alții care vor veni în urma lor. Iar cei care vin, de fapt, procedează la fel. Aceasta este marea frustrare, a noastră, a societății civile, a cetățenilor care parcă suntem într-un cerc vicios. Moldova, practic a rămas pustie, în special în zonele rurale. Problema transnistreană, probabil, este rădăcina tuturor problemelor care au apărut în Republica Moldova după 1992… .
ESGA: … sau uneori pretextul folosit de autorități pentru a nu schimba anumite lucruri calitativ… .
Ion Manole: Cred că, totuși, este rădăcina tuturor problemelor pentru că am început cu stângul. Ați menționat din start că la 02 martie 1992 am devenit stat membru ONU, respectiv am pășit în acest statut cu stângul. Războiul nu poate să consolideze o societate, mai ales că cel din Moldova a fost pierdut, iar ulterior Federația Rusă a utilizat toate instrumentele posibile (economice, energetice, etc.), pentru a determina populația să-și piardă încrederea în democrație, vectorul european și să regrete dispariția Uniunii Sovietice.
ESGA: Ion, eu îți mulțumesc foarte mult pentru răspunsurile la întrebări și sper că sunt publice și rapoartele pentru Ucraina și Armenia… .
Ion Manole: Varianta în engleză poate fi găsită chiar pe site-ul nostru.
ESGA: O să încerc să las link-uri sub acest interviu către celelalte două rapoarte și felicitări încă o dată pentru premiu. Sper să fie doar unul dintre multe altele pe care le veți obține în continuare!
Ion Manole: Vă felicit și eu pentru ce face ESGA și la rândul meu vă mulțumesc pentru interesul dvs. față de situația de la noi. Ne-am fi dorit ca societatea românească să fie mai conectată la problemele și situația din imediata sa vecinătate, pentru că în opinia mea, aspectele de securitate, mai ales în lumea modernă, sunt interdependente, diverse și reprezintă o amenințare tot mai serioasă în această parte a Europei.