Moldova nu mai este ”user friendly”

Andrei Cojocaru, pentru ESGA
 

Andras Racz, senior research fellow al Finnish Institute for International Affairs a declarat în cadrul Riga Conference 2015 că cea mai bună apărare împotriva unui agresor extern, precum este Rusia, este buna guvernare. (The Riga Conference 2015, Letonia, noiembrie 2015)[1]

De ce am început această analiză despre situația politică actuală din Moldova cu o referință la cele spuse de Andras Racz? Foarte simplu. Toate insuccesele politice, economice, precum și crizele sociale, succesele unor candidați pro-europeni (fie alegeri parlamentare, fie alegeri locale), coalițiile pro-europene, protestele (cele din fața Parlamentului, cele din fața Guvernului) sunt explicate cu ”mâna Moscovei”, care nu ar fi deloc ”user friendly” pentru cetățenii moldoveni, fie chiar și doar pentru o parte din aceștia, restul fiind într-adevăr nostalgici după marele ”URSS”.

Referința de mai sus a fost făcută în contextul analizei crizei ruso-ucrainene, dar poate fi aplicată și situației din Republica Moldova. Explicația este următoarea:

  • În calitate de reprezentant al cetățenilor, în Moldova se aplică mai mult formula ”ales al poporului”, trebuie să îi pregătești pe ultimii să facă față oricărei forme de amenințări externe și interne. Acest obiectiv poate fi atins numai cu ajutorul unor instituții puternice. În cazul Ucrainei, imediat după violențele de la Kiev, noile autorități guvernamentale au fost lipsite de suportul organelor de ocrotire a normelor de drept. Acest lucru nu se datorează faptului că ”Berkutul”, de exemplu, ar fi rămas loial vechii guvernări, dar mai ales pierderii credibilității acestei instituții în fața opiniei publice în timpul protestelor, atunci când au recurs la violență fizică împotriva manifestanților pașnici. Și alte instituții publice au fost discreditate. Într-o asemenea situație cine mai putea să asigure ordinea publică sau apărarea statului împotriva unei intervenții externe în Est? Buna guvernare și instituții publice puternice, necontrolate politic, credibile, cu angajamente ferme în fața cetățeanului, sunt soluția pentru a face față amenințărilor externe, dar și nemulțumirii, presiunii, protestelor interne, pentru că el, cetățeanul, nu va avea motiv să iasă în stradă ca să-și apere drepturile și libertățile.

Despre geopolitica discursului politic

Ce au făcut politicienii de la Chișinău? Au adoptat o tactică inversă! Elita politică, toată, a adoptat drept strategie de educare a electoratului șantajul geopolitic. Ultima mostră de asemenea șantaj a venit ieri, 20 ianuarie 2016, din Parlamentul Republicii Moldova. Marian Lupu, președintele Partidului Democrat a declarat că ”… astăzi se dă o bătălie geopolitică… ” și acesta este un motiv destul de serios pentru a simplifica sau ”comprima” procedura de investire a noului guvern. Or, vechiul guvern a fost demis pentru suspiciune de acte de corupție, care planau asupra unor membri ai acestuia, dar nu pentru incompetența de a gestiona relația ”amenințătoare” cu Rusia.

Deputații, miniștrii, angajații altor instituții publice sunt plătiți din banii contribuabililor pentru a conduce statul către prosperitate, modernizare, dar nu pentru a ne spune ce nu pot să întreprindă sau ce nu sunt capabili să facă, pentru că altfel ”mâna Moscovei”. Dacă nu există suficientă competență, atunci ar trebui să se facă loc pentru alții.

Nu este corect ca un politician să își ascundă incopetența după lozinci manipulatoare, de amenințare cu un pericol extern sau cu pierderea susținerii partenerilor europeni. Pentru că, potrivit unei declarații a lui Dirk Schuebel în cadrul Forumului Societății Civile a Parteneriatului Estic din luna noiembrie 2015, care a avut loc la Kiev: ”Corupția este cel mai mare obstacol în calea integrării europene”. Nu ”mâna Moscovei” sau ”bătăliile geopolitice”. Contează și ea, geopolitica, dar dacă nu găsim voință politică internă pentru a implementa reforme anti-corupție, atunci bătăliile geopolitice nu te vor ajuta la nesfârșit la alegeri.

Fără a transforma această idee de promovare a competenței într-o condiție extremă, deși așa ar trebui să se întâmple, și pentru a minimiza riscul ipocriziei, trebuie să recunoaștem și faptul că în acest moment alternativa este aproape invizibilă în viața politică. Da, există câteva forțe politice noi, recent apărute la Chișinău, dar ele trebuie să câștige încrederea electoratului într-un context politic intern foarte dificil. Iar pentru aceasta este nevoie de timp, oameni și bani.

Despre România și Moldova

Experții români au deprins obiceiul de a se plimba în sfârșit pe la Chișinău. Este un obicei bun. Ar trebui să-l deprindă și jurnaliștii, și investitorii, și politicienii. Sunt necesare, însă, niște condiții minime pentru aceasta. O parte din acești experți sunt convinși că dacă ajung acolo, se mai întâlnesc cu doi sau trei politicieni moldoveni, brusc vor înțelege în ce direcție evoluează viața politică în statul vecin. De cele mai multe ori concluziile sunt următoarele: ”Dacă protestezi împotriva actualei guvernări înseamnă că ești pro-rus sau că ești plătit de ruși sau pur și simplu faci jocul rușilor.” Mai sunt o categorie de experți auto-suficienți, care dețin adevărul absolut, care îți vor povesti ei despre Moldova și nu vor permite să fie contraziși. Tot ei, atotștiutorii despre Moldova, nu vor permite ”new entry” în mediul analitic, altfel riscă să piardă din spațiul mediatic unde erau obișnuiți să se ”auto-asculte”. Este un fel de tactică ”îmi place să-mi aud vocea și să mă văd a fi solicitat” la care nu se poate renunța atât de ușor când te-ai obișnuit deja.

Mai sunt și din acei care știu ce se întâmplă la Chișinău, dar preferă să manipuleze intenționat opinia publică, fie în scop electoral sau, și mai rău, personal. Exemplu în acest sens poate servi răspunsul parlamentarului european, Andi Cristea, care întrebat fiind de jurnaliștii de la TVR ieri, într-o ediție specială despre Republica Moldova, ce își dorește UE de la acest stat, a răspuns cu o altă întrebare: ”Întrebarea este, de fapt, ce își dorește Rusia de la Republica Moldova?” Răspunsul pentru Andi Cristea (o să ignorăm faptul că și-a dorit să fie o întrebare retorică și o să insistăm să-i răspundem): în acest moment Rusia nu își dorește nimic de la Republica Moldova, pentru că politicienii de la Chișinău le oferă tot ceea de ce au nevoie fără ca să mai fie nevoie de investiții suplimentare. Dodon și Usatîi nu costă atât de mult. În plus, rubla se devalorizează, Crimeea este scumpă, convoaiele ”umanitare” spre Donbas și Donețk costă, Osetia, Abhazia, Siria, sancțiunile economice, scăderea prețului la petrol pe piețele internaționale, au și ele un preț. Există, totuși, două ipoteze pe care le putem dezvolta din răspunsul europarlamentarului: ori se preface că nu a înțeles că reformele proeuropene nu sunt implementate în Republica Moldova de către o coaliție majoritată proeuropeană, ori este mai comod să nu răspunzi pentru că UE nu mai are idee cum să procedeze cu Republica Moldova și nu știe cum s-o spună. A fost, totuși, o perioadă ”povestea de succes… și iată ce a ajuns… .” Nu neg sprijinul europarlamentarului oferit Republicii Moldova în cadrul instituției pe care o reprezintă. Dimpotrivă, la Chișinău pare a fi foarte apreciat.

Prea puțini dintre cei care ajung în capitala Republicii Moldova încearcă să înțeleagă și chiar înțeleg într-un final ce se întâmplă cu actul de guvernare, cine controlează instituțiile publice, de ce reformele nu sunt implementate sau nu sunt eficiente și nu au efecte, că doar s-au alocat sume uriașe pentru aceasta, inclusiv din banii aceluiași contribuabil român. Acești experți nu sunt prezenți în spațiul public, ei nu comunică de la tribună, dar încearcă să susțină niște transformări punctuale, implementează proiecte. Sunt invizibili.

Isteria generată de ”sprijinul” american pentru sistemul oligarhic de la Chișinău

”Americanii, europenii vor fi de acord ca stabilitatea noastră să fie finanțată de Dodon și Usatii?” – este întrebarea principală pe care și-o pun alegătorii moldoveni, care și-ar dori o apropiere de UE, în ultimul timp. Aici deja este alegerea moldovenilor și nu a americanilor sau a europenilor. Calitatea votului exprimat depinde de moldoveni, nu de partenerii europeni sau americani. Noi alegem și le trimitem parteneri de discuții, iar ei deja se conformează și discută cu ”produsul politic” ales de noi.

”Mai bine la vară să protesteze moldovenii, când rușii o să fie mai slabi”, nu acum

Așa ne-am dorit toți să se întâmple. Această opțiune cu amânarea protestelor pentru la vară sau pentru atunci când rușii vor fi mai slabi nu poate fi servită celor care ies în stradă, cel puțin nu celor care nu primesc bani pentru manifestarea unei poziții civice, sănătoase. Acest lucru trebuie să-l înțeleagă românii și ucrainenii în primul rând, iar în al doilea rând și ceilalți parteneri care au insistat să finanțeze necondiționat o ”poveste de succes”, ca să obțină dividende geostrategice. Fiecare cetățean are dreptul să protesteze atunci când își vede lezate drepturile și libertățile și mai este și furat în același timp. Înțelegem nevoia de stabilitate politică în Republica Moldova în primul rând pentru cetățenii acestei țări. Ea condiționează mai mult sau mai puțin stabilitatea în regiune.

România dorește stabilitate pentru că este stat membru al UE, pentru că are frontieră directă, pentru că este vorba despre Moldova pe care și-ar fi asumat-o acum câțiva ani (ca s-o stabilizeze, s-o reformeze și s-o promoveze), dar mai ales din considerente istorice. Înțelegem și respectăm această nevoie.

Ucraina are nevoie de stabilitate în Republica Moldova pentru că nu are nevoie de un ”al doilea front” în spate, în condițiile în care Minsk II, cu toate armistițiile încă în vigoare, nu funcționează și situația în Estul țării rămâne a fi la fel de periculoasă și volatilă. Dar, Ucraina mai trebuie să înțeleagă și faptul că nevoile cetățenilor în acest moment sunt practic similare cu ale celor care au ieșit în stradă în noiembrie 2013 și au rămas acolo până în luna februarie 2014. În același timp, Kievul trebuie să înțeleagă și următorul lucru: nu poți să te bazezi pe o guvernare care se folosește de ”situația din Estul Ucrainei” pentru a nu implementa reforme sau a îmbunătăți condițiile de trai ale cetățenilor săi, inclusiv cele ale etnicilor ucraineni. Nu vrei duble standarde, nu le promova! Dar, ne arătăm a fi înțelegători și cu nevoia lor și le mulțumim că și-au schimbat atitudinea față de problema transnistreană. Sperăm să-și mențină poziția actuală față de acest conflict.

Mai sunt și alții care susțin stabilitatea în primul rând. De fapt, stabilitatea regiunii, nu neapărat a unei țări atât de mici, care generează un ușor disconfort regional sau geopolitic.

Să facem un simplu exercițiu de comparație ale unor poziții ale SUA în contextul escaladarii conflictului dintre cetățeni și autorități în Ucraina și Moldova:

  • 20 ianuarie 2014, Ucraina: ”We are deeply concerned by the violence taking place today on the streets of Kyiv and urge all sides to immediately de-escalate the situation. The increasing tension in Ukraine is a direct consequence of the government failing to acknowledge the legitimate grievances of its people.”[2]
  • 20 ianuarie 2016, Republica Moldova: ”The United States calls for calm and restraint on the part of protestors and police in Chisinau. We urge all sides to refrain from acts that encourage or provoke violence. We further urge Moldovan authorities to immediately meet with and address protestors’ concerns in an open and transparent manner.”[3]

Bine, Ucraina nu este Republica Moldova, dar să recunoști într-un caz că autoritățile sunt direct responsabile de ”starea de facto” proastă a lucrurilor și doar să-i încurajezi în al doilea caz pe ceilalți să ”se întâlnească” cu protestatarii, care de altfel au niște pretenții legitime, militează pentru niște valori, principii, bună guvernare, conducere curată, nu se numește promovarea unui ”limbaj diplomatic”, dar mai degrabă o divulgare a unor interese bine știute de toți, care pot fi definite simplu: aceștia ne interesează, aceștia să se liniștească.

În loc de concluzii…

Nu există concluzii în acest moment pentru Republica Moldova, decât poate faptul că există un guvern ales printr-o procedură ”comprimată” în numele stabilității și a unei politici externe proeuropene. În rest, atât protestatarii, cât și autoritățile guvernamentale sunt impuși să găsească un consens, altfel orice cedare a poziției poate însemna începutul sfârșitului pentru oricare dintre părțile implicate în acest proces.

Angela Grămadă

[1] The Riga Conference este un eveniment anual, organizat în capitala Letoniei, în cadrul căruia participă oficiali de rang înalt, politicieni, experți, reprezentanți ai diferitor organizații internaționale.
[2] Obama administration: Ukraine’s government to blame for escalation of tensions, Kyiv Post, Kiev, 20 ianuarie 2015, http://www.kyivpost.com/content/ukraine-abroad/obama-administration-ukraines-government-to-blame-for-escalation-of-tensions-335242.html
[3] U.S. Embassy Moldova, official facebook page, 20 ianuarie 2016, https://www.facebook.com/U.S.EmbassyMoldova/posts/10153537428974081?fref=nf&pnref=story

Leave a reply

Your email address will not be published.