Perindarea conflictului transnistrean prin foruri internaționale. Cazul ONU

 

Autor: Alexandru Hîncu

Deși președintele Republicii Moldova, Igor Dodon, și-a asumat explicit soluționarea disputei transnistrene, acțiunile acestuia fac dovada unei lipse de substanță în soluții, iar rețetele politice propuse nu par a fi viabile la Chișinău sau Tiraspol. Contextul instituțional și legislativ actual din Republica Moldova nu conferă șefului statului o marjă prea mare de manevră, competențe și atribuții în raport cu realizarea promisiunilor electorale. Respectiv, președintele reiterează necontenit varianta politică de mediere a conflictului, mizând pe crearea unei structuri federale[1] ce va îngloba trei subiecți dintre care, Republica Moldova, Transnistria și Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (UTAG). Problema eminentă care derivă dintr-o astfel de construcție politico-administrativă este lichidarea statalității prin oferirea atribuțiilor și competențelor relativ egale părții transnistrene și UTAG în cadrul sistemului federal, acesta fiind și unicul subiect de discuții în care Igor Dodon ar putea opera în prezent. În pofida faptului că soluționarea diferendului prin federalizarea țării pare a fi net avantajoasă pentru Federația Rusă, principalele forțe politice de la Moscova nu demonstrează sprijin și suport față de proiectul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova, promovat intens de Igor Dodon. Guvernarea pro-europeană de la Chișinău, prin hotărârile Curții Constituționale, declarațiile adoptate în plenul parlamentului și inițiativa de a include pe agenda discuțiilor ONU problema transnisntreană, a deranjat profund atât partea rusească, cât și așa zisele autorități de la Tiraspol. Incluzând acest subiect în agenda de lucru, coaliția parlamentară majoritară, în paralel cu guvernul, forțează pe de o parte, păstrarea unor aparențe care să definească eficiența și progresul în procesul de apropiere a celor două maluri ale Nistrului, conturezează o imagine defavorabilă a președintelui Dodon în Rusia, iar de pe altă parte își construiește o reprezentare avantajoasă pe arena internațională.

Drept urmare a sesizării[2] depuse în 2014 de către deputații Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, Valeriu Munteanu, Gheorghe Brega și Corina Fusu, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a pronunțat în unanimitate hotărârea asupra interpretării articolului 11 din Constituție la data de 2 mai 2017. Cu referire la statutul de neutralitate permanentă a țării și staționarea militarilor ruși în Transnistria, Curtea declară: ,,… dislocarea pe teritoriul Republicii Moldova a oricăror trupe sau baze militare, conduse și controlate de către state străine- neconstituțională.”[3] Totodată, înalta instanță hotărăște definitiv că: ,,… participarea Republicii Moldova la sisteme colective de securitate, asemenea sistemului de securitate al Națiunilor Unite, operațiuni de menținere a păcii, operațiuni umanitare etc., care ar impune sancțiuni colective împotriva agresorilor și infractorilor de drept internațional, nu este în contradicție cu statutul de neutralitate.” [4]

Conform Declarației Parlamentului Republicii Moldova privind retragerea forțelor militare ruse de pe teritoriul țării înregistrată în data de 21 iulie 2017 și adoptată la 19 septembrie 2017, Federația Rusă este chemată să: ,,… reia și să finalizeze procesul de retragere a trupelor sale, precum și să-și retragă munițiile, armele și echipamentul militar de pe teritoriul Republicii Moldova, în conformitate cu principiile relevante ale dreptului internațional și cu angajamentele sale internaționale,”[5] iar staționarea militarilor ruși ,,… în partea de est a Republicii Moldova constituie încălcări ale prevederilor constituţionale, în special privind independența, suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova, precum şi a dreptului internaţional.”[6] Prin intermediul aceleiași declarații s-a făcut apel către guvern și președintele țării pentru a întreprinde un set de acțiuni prin toate mijloacele legale posibile în urma cărora ONU să emită o rezoluție cu privire la eliberarea teritoriului țării de trupele rusești.

În acest context, Victor Moraru, reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, a solicitat printr-o scrisoare oficială adresată Secretarului General al Națiunilor Unite includerea subiectului retragerii forțelor militare ruse din Transnistria pe ordinea de zi a Adunării Generale ce urma să se întrunească în cea de-a 72-a sesiune. Astfel, prim-ministrul Pavel Filip, în calitate de reprezentant al delegației moldovenești, a ținut un discurs în cadrul întrunirii anuale a Adunării Generale a ONU prin care a cerut includerea unui punct suplimentar pe agenda sesiunii curente cu privire la retragerea forțelor militare străine de pe teritoriul țării. Premierul a solicitat ,,retragerea completă și necondiționată a așa-zisului Grup Operativ de Trupe Ruse, succesor al fostei Armate a 14-a sovietice, care staționează ilegal pe teritoriul Republicii Moldova.”[7]

Acțiunea ,,concertată” a guvernării pro-europene și a diplomației moldovenești prin care era condamnată dislocaea trupelor militare rusești și apelul către forurile internaționale de rangul ONU  în paralel cu declarațiile oficile ale parlamentului au fost criticate dur de către președintele Dodon. Luând în considerație slăbiciunea instituțională a președinției, Igor Dodon discreditează și neagă cu vehemență orice acțiune de politică internă sau externă care are drept obiectiv independența țării în paralel cu apărarea altor interese naționale care ar putea provoca răcirea relației strategice cu Rusia. Acesta a catalogat mișcările guvernării drept provocatoare, afirmând că vor conduce inevitabil la deteriorarea relațiilor cu Federația Rusă, apreciind tototadă aceste eforturi ca fiind ,,mișcări de PR”.[8] În paralel, așa-zisul președinte al Transnistriei se arată indignat de tentativele Chișinăului de a solicita retragerea trupelor rusești, enunțând că: ,,… plecarea militarilor din regiune înseamnă război. Cererile Moldovei către ONU pot fi considerate începutul acțiunilor militare împotriva Transnistriei. Ne bazăm pe Rusia, pe 220 de mii de cetățeni care trăiesc în Transnistria, pe poziția pe care Rusia o poate exprima în cadrul ONU.”[9] clarațiile liderului de la Tiraspol sunt conexe cu motivațiile administrației de la Moscova de a introduce încă în anul 2014 trupe în Ucraina. Cu alte cuvinte, Rusia și-a justificat intervenția militară în Crimeea în baza a două argumente principale, primul referindu-se la protecția etnicilor ruși de peste hotare și intervenția la invitație (intervention upon invitation).[10] Astfel, din punctul de vedere al Federației Ruse intervenția militară este complet legitimă. Crimeea a fost o țintă ușoară din moment ce etnicii ruși compuneau aproximativ 60% din populația peninsulei, cei mai mulți dorindu-și dezlipirea de la Ucraina, potrivit unor date amintite de anumiți experți, care au încercat să explice ”succesul” intervenției ruse.[11] Într-un interviu oferit de către Valentina Matvienko, speakerul camerei superioare a Dumei afirmă următoarele: ,,Consiliul Dumei de Stat, din numele deputaților se adresează președintelui cu cerința de a furniza ajutor în asigurarea păcii și liniștii pe teritoriul Crimeii, folosind orice posibilitate pentru apărarea populației Republicii Autonome Crimeea.”[12] Totodată, Vladimir Putin a facut apel către Consiliul Federației, exclamând că: ,,Din cauza situației extraordinare care predomină în Ucraina, amenințarea vieții cetățenilor ruși, compatrioților noștri, contingentului militar al forțelor armate ale Federației Ruse, staționate în conformitate cu un tratat internațional pe teritoriul Ucrainei (Republica Autonomă Crimeea), în conformitate cu punctul „g“ al. 1 al art. 102 din Constituția Federației Ruse, adresez Consiliului Federației apel cu privire la utilizarea forțelor armate rusești pe teritoriul Ucrainei până la normalizarea situației socio-politice din această țară.”[13]

Revenind la subiectul abordat în acest comentariu, este important să menționăm aici că șeful diplomației ruse, ministrul de externe, Serghei Lavrov, definește revendicările Republicii Moldova drept purtătoare de intenții belicoase și destabilizatoare, acesta din urmă declarând că ,,Moscova consideră că cei care au sugerat Moldovei ideea retragerii pacificatorilor ruși din Transnistria sunt predispuși către război în regiune.”[14] Totodată, Andrei Neguță, ambasadorul Republicii Moldova în Moscova a fost invitat la o discuție în cadrul MAE al Rusiei, unde ministrul adjunct de externe, Serghei Ryabkov a definit acțiunile Moldovei drept ,,încă un element din seria de acțiuni neprietenoase pe care le întreprind în Chișinău oponenții schimbărilor pozitive a relațiilor moldo-rusești.”[15]

În pofida seriei largi de critici venite atât din interiorul țării înfățișate de președintele Dodon și a așa-zișii oficiali de la Tiraspol, cât și din exterior din partea autorităților ruse, inițiativele guvernului Republicii Moldova au fost salutate de către statele Parteneriatului Estic precum, Ucraina și Georgia. Verhovnaia Rada, instituția legislativă a Ucrainei, susține declarațiile și angajamentele Republicii Moldova cu privire la retragerea trupelor de ocupație rusești. Această poziție a fost înaintată de către deputata Irina Friz din cadrul partidului cu cele mai multe mandate în parlament și anume ,,Blocul Petro Poroșenko”. Așadar, Irina Friz a expus poziția vis-a-vis de subiectul în cauză declarând că: ,,Ucraina va susține inițiativa Republicii Moldova de a priva așa-numita misiune rusească de mențienere a păcii în Republica Moldovenească Nistreană de orice motiv de a se afla pe teritoriul moldovenesc. Trebuie să folosim toate mecanismele internaționale pentru a ne asigura că, contingentul de ocupație militară al Federației Ruse este complet retras din Moldova”[16] Totodată, Irina Friz l-a catalogat pe Igor Dodon drept un purtător al mesajelor Kremlinului, exclamând că: ,,afirmația lui Igor Dodon este un anumit semnal din partea Kremlinului privind schimbul Republicii Moldovenești Nistrene pe Crimeea.”[17] Această declarație reiese în urma relatărilor lui Dodon conform cărora într-un anumit scenariu Transnistria ar putea intra în componența Ucrainei.[18] În paralel și prim-ministrul Georgiei și-a exprimat sprijinul pentru demersul din cadrul Adunării Generale a ONU, ,,confirmând disponibilitatea țării sale de a susține Republica Moldova.”[19] Partea georgiană și cea ucraineană sunt interesate de acest subiect și sprijină demersul autorităților moldovenești la ONU întrucât s-au confruntat cu probleme corespondente de natură militară pe teritoriile naționale în care se bucurau de o suveranitate legitimă și autoritate justificată prin lege asupra teritoriilor. Războiul dintre Rusia și Georgia din 2008 s-a soldat cu recunoașterea de către Moscova a celor două republici separatiste, Abhazia și Osetia de Sud. Faza care a acutizat contradicțiile dintre Ucraina și Rusia în cea mai mare măsură, cu implicații majore asupra integrității teritoriale ale Ucrainei își are originile nemijlocit în actul ilegal rusesc de anexare a Crimeei, violând o serie de legi și fiind în contradicție cu prevederile dreptului internațional. Acest climat politic a degenerat într-un război militar, armat în estul Ucrainei care întețește presiunea dintre tabăra pro-rusă și cea pro-ucraineană.

Ulterior, Victor Moraru, reprezentantul permanent al Republicii Moldova la ONU, a solicitat printr-o scrisoare adresată Președintelui Adunării Generale, Miroslav Lajcak neînregistrarea pe agenda din octombrie a subiectului cu privire la retragerea forțelor militare rusești din Transnistria. Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene a venit cu explicațiile de rigoare în raport cu acest subiect, afirmând că nu se are în vedere retragerea cererii de includere a problematicii pe agenda ONU, ci se referă la o amânare temporară. ,,Potrivit demersului Reprezentanţei permanente a Republicii Moldova pe lângă Naţiunile Unite din 20 octombrie 2017, la care se fac referinţe în publicaţiile respective, a fost solicitată amânarea examinării acestei chestiuni în cadrul unei şedinţe a Comitetului General, pentru o dată ulterioară, în vederea obţinerii unui sprijin mai larg în favoarea acesteia.[20] Problematica staționării trupelor militare străine pe teritoriul Republicii Moldova necesită o abordare elocventă în cadrul forului ONU, prin intermediul rezoluțiilor unui atare mecanism internațional putând fi impulsionat procesul de negociere dintre autoritățile constituționale din Chișinău și cele auto-proclamate din Tiraspol. Prezența armatei ruse în Republica Moldova contravine desfășurării proceselor politice complet democratice și amenință integritatea teritorială a țării. Totuși, decidenții politici din Moldova urmăresc în preponderență o abordare a problemei din latura umanitară mizând pe o unificare treptată a relațiilor. În acest sens au fost semnate cu Tiraspolul un set de decizii protocolare cu privire la domeniul agricol, al telecomunicațiilor, educației care în esență reprezintă de fapt, doar aparență de eficacitate. Cerearea de neînregistrare pe agenda din octombrie a subiectului cu privire la retragerea forțelor militare rusești din Transnistria ar putea defini dezinteresul tacit al autorităților de la Chișinău de a soluționa problema. Fiind un conflict în care se dispută eminamente elementul autorității asupra teritoriului, acesta ascunde în sine o serie de interese de natură financiară pe care oligarhia influentă din Chișinău nu vrea să le abandoneze, ținând cont de faptul că teritoriul transnistrean este un spațiu propice pentru desfășurarea activităților economice ilegale. Mai mult de atât, autoritățile de la Chișinău nu au voința și potențialul politic necesar să facă față unei eventuale înăspriri a relației cu Moscova.

 

[1]              Federalizare, Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, Chișinău, 25 decembrie 2013, http://socialistii.md/federalizare/.

[2]              Curtea Constituțională a Republicii Moldova, Sesizarea nr.37b din 26.05.2014 privind interptretarea art.11 din Constituția Republicii Moldova, http://www.constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=sesizari&docid=288.

[3]              Curtea Constituțională a Republicii Moldova, Hotărâre nr.14 din 02.05.2017 privind interpretarea articolului 11 din Constituție (neutralitatea permanentă), http://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=613&l=ro.

[4]              Ibid..

[5]              Parlamentul Republicii Moldova,  Proiectul hotărîrii pentru aprobarea Declarației Parlamentului Republicii Moldova privind retragerea forțelor militare ruse de pe teritoriul țării, http://parlament.md/ProcesulLegislativ/Proiectedeactelegislative/tabid/61/LegislativId/3859/language/ro-RO/Default.aspx

[6]              Ibid.

[7]              Guvernul Republicii Moldova, Premierul Pavel Filip a solicitat includerea pe Agenda sesiunii curente a Adunării Generale ONU a unui punct suplimentar privind retragerea formațiunilor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova, 22 septembrie 2017, http://gov.md/ro/content/premierul-pavel-filip-solicitat-includerea-pe-agenda-sesiunii-curente-adunarii-generale-onu.

[8]              Пресс-секретарь Додона: молдавский кабмин помешал президенту выступить в ООН, TASS, Moscova, 20 septembrie 2017, http://tass.ru/mezhdunarodnaya-panorama/4577542.

[9]              Президент Приднестровской Молдавской Республики, Глава приднестровского государства прокомментировал «Независимой газете» инициативу Правительства Республики Молдова, Tiraspol, 24 august 2017, http://president.gospmr.org/press-sluzhba/novosti/glava-pridnestrovskogo-gosudarstva-prokommentiroval-nezavisimoy-gazete-initsiativu-praviteljstva-respubliki-moldova.html

[10]             Christian Marxsen, ,,The Crimea Crisis: An International Law Pespective,” Kyiv-Mohyla Law and Politics Journal No.2 (2016), 372.

[11]             John J. Mearsheimer, ,,Why the Ukraine Crisis Is the West’s Fault: The Liberal Delusions That Provoked Putin,” Foreign Affairs September/October Issue (2014), 5.

[12] Матвиенко: Совет Федерации допускает ввод российских войск в Крым, РБК, 1 martie 2014,   http://www.rbc.ru/politics/01/03/2014/570418809a794761c0ce7480.

[13]             Президент России, Владимир Путин внёс обращение в Совет Федераци, Moscova, 1 martie 2014, http://kremlin.ru/events/president/news/20353.

[14]             Министерство иностранных дел Российской Федерации, О демарше МИД России Послу Молдавии в России А.Негуце, Moscova, 25 august 2017, http://www.mid.ru/foreign_policy/news/-/asset_publisher/cKNonkJE02Bw/content/id/2845925.

[15]             Министерство иностранных дел Российской Федерации, О демарше МИД России Послу Молдавии в России А.Негуце, Moscova, 25 august 2017, http://www.mid.ru/foreign_policy/news/-/asset_publisher/cKNonkJE02Bw/content/id/2845925.

[16]             В Раде поддерживают инициативу Молдовы о выводе войск РФ из Приднестровья, RBK- Ucraina, Kiev, 24 august 2017,  https://www.rbc.ua/rus/news/rade-podderzhivayut-initsiativu-moldovy-vyvode-1503588109.html.

[17]             Нардеп Фриз назвала заявление Додона сигналом Кремля, ДИАЛОГ, 15 noiembrie 2017, https://www.dialog.ua/ukraine/136809_1510769784.

[18]             Приднестровье может войти в состав Украины: президент Молдовы Додон поразил заявлением о будущем регионa, ДИАЛОГ, 14 noiembrie 2017, https://www.dialog.ua/ukraine/136641_1510666913.

[19]             Întâlniri de nivel înalt ale premierului Pavel Filip la New York: UE anunță că va continua să sprijine R. Moldova, Ziarul Național, Chișinău, 21 septembrie 2017, https://www.ziarulnational.md/foto-intalniri-de-nivel-inalt-ale-premierului-pavel-filip-la-new-york-ue-anunta-ca-va-continua-sa-sprijine-r-moldova/.

[20]             Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, MAEIE confirmă menţinerea iniţiativei Republicii Moldova privind includerea pe agenda ONU a chestiunii privind retragerea trupelor străine de pe teritoriul său, Chișinău, 21 noiembrie 2017, http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/510017/.

Leave a reply

Your email address will not be published.