Aliat de nevoie: ce a demonstrat vizita lui Poroshenko în România

Photo: president.gov.ua
 

Sergiy Gerasymchuk, Ukrainian Prism, pentru EuroPravda

Relațiile dintre Ucraina și România au avut o perioadă lungă de timp un gust amar.

Părțile adesea s-au acuzat reciproc de adoptarea unei atitudini necorespunzătoare față de minoritățile naționale, se contraziceau cu privire la limitele platformei continentale și exploatarea canalelor Dunării; în acest context prejudecățile și stereotipurile reciproce doar se înmulțeau: pentru o perioadă lungă de timp oamenii din cele două țări au adoptat o atitudine de vecini care se bănuiesc de tâlhării obscure,  iar nivelul de încredere reciprocă a fost extrem de scăzut.

Cu toate acestea, în ultimii ani în relațiile dintre Kiev și București se resime o încălzire. În mare parte această atitudine a fost influențată de Revoluția Demnității din Ucraina.

Imaginile cu fuga din Ucraina a lui Yanukovici au trezit în inimile românilor amintiri despre fuga ”geniului din Carpați”, a dictatorului Ceaușescu, în timpul revoluției din 1989 – este adevărat, pe ultimul l-au prins și după un proces scurt l-au împușcat.

În plus, războiul dintre Ucraina și Rusia a demonstrat României că, totuși, Kievul a rupt-o cu Moscova.

Și, deoarece în România există o atitudine destul de negativă față de Federația Rusă, principiul ”dușmanul dușmanului meu îmi este prieten” a contribuit și el la intensificarea dialogului dintre București și Kiev.

România oferă susținere Ucrainei pe scenele internaționale și este primul dintre statele membre ale Uniunii Europene care a ratificat Acordul de Asociere al Ucrainei cu UE. Președintele României, Klaus Iohannis, constant solicită NATO să acorde susținere Ucrainei, iar săptămâna trecută a avut loc vizita președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko, în România.

De la început trebuie să menționăm faptul că nivelul întrunirilor din cadrul vizitei a fost înalt, iar atenția publicațiilor media românești față de președintele ucrainean au confirmat că, într-adevăr, deschidem o nouă pagină în relațiile dintre cele două state.

Vize gratuite și noi curse spre București

În timpul vizitei Poroșenko s-a întâlnit cu președintele român, Klaus Iohannis, dar și cu premierul României și conducerea parlamentului.

În primul rând părțile au relansat lucrările comisiei prezidențiale mixte româno-ucrainene (ultima ședință a căreia a avut loc în urmă cu 9 ani) – evident, relansarea lucrărilor unui asemenea instrument în cadrul dialogului bilateral sugerează că ambele părți au intenții serioase pentru a continua dezvoltarea relațiilor la nivel înalt și dorect să vorbească deschis despre situațiile conflictuale, dar și despre inițiativele comune.

Liderii ucrainean și român au convenit, de asemenea, ca în timpul deschiderii consulatului român de la Slatina în luna mai a acestui an să fie semnat și un Acrod interguvernamental de eliminare a taxelor pentru vizele pe termen lung.

Este important a fi menționat faptul că deschiderea Consulatului indică o îmbunătățire a relațiilor bilaterale, deoarece Ucraina a negat o perioadă lungă de timp posibilitatea deschiderii unor consulate române suplimentare pe teritoriu ucrainean.

Nu au rămas trecute cu vederea și problemele ce se referă la comunicarea între diferite mijloace de tranport dintre Ucraina și România, în special părțile au discutat despre posibiltatea creării unei legături feroviare între Kiev și București, a unei curse cu autocarul între Cernăuți și București și și-au exprimat speranța că în curând vor apărea și curse aeriene directe între cele două capitale, în prezent călătorii fiind obligați să zboare prin Viena, Praga, iar uneori chiar și prin Amsterdam.

Nu mai puțin importantă a fost semnarea Acordului de patrulare comună a frontierei româno-ucrainene.

Pe de o parte, acesta poate deveni un instrument eficient de combatere a contrabandei la frontieră și prevenire a corupției în rândurile poliției de frontieră din ambele state. Pe de altă parte, acesta este o manifestare a încrederii reciproce, care până de curând lipsea atât de mult relației bilaterale.

Securitate la Marea Neagră – cu eforturi comune

Președinții Ucrainei și României, de asemenea, au abordat situația securității în regiunea Mării Negre. Aceasta este o problemă acută pentru România în calitate de putere la Marea Neagră, care, alături de Bulgaria, este stat de frontieră Sud-Estică a UE, iar pentru Ucraina, după anexarea Crimeei, securitatea la Marea Neagră este și mai mult prezentă pe ordinea de zi.

Președintele ucrainean, în mod special, a sprijinit inițiativa României de a crea o flotă comună la Marea Neagră sub egida NATO, și, în plus, Ucraina și România au analizat posibilitatea formării unei brigăzi mixte româno-bulgaro-ucrainene (în prezent o cooperare similară funcționează între Ucraina cu Polonia și Lituania).

Și, deși, este prematur să se vorbească despre instituționalizarea unui arc de securitate de la Marea Baltică la Marea Neagră, apariția unei asemenea brigăzi ar putea fi încă un pas făcut în această direcție, iar Ucraina într-o asemenea uniune ar putea juca un rol semnificativ, ținând cont de experiența acumulată de militarii ucraineni în războiul cu rușii și separatiștii din Est.

De asemenea, România și-a exprimat încă o dată sprijinul pentru menținerea sancțiunilor împotriva Federației Ruse, care au fost un rezultat al anexării Crimeei de către Rusia, și a susținut decizia NATO de a organiza o reuniune a Comisiei Ucraina – NATO în cadrul summit-ului Alianței la Varșovia în luna iulie a acestui an.

În acest context, România este un aliat consecvent al Ucrainei, iar președintele Iohannis, nu mai puțin decât prietenii Ucrainei din Polonia și Statele Baltice, ori de câte ori se apare posibilitatea amintește despre inadmisibilitatea revenirii în relațiile cu Rusia la principiul ”business as usual”.

Cei doi președinți au abordat și problema energetică. Ucraina a propus României să construiască un interconector între sistemele de transportare a gazelor între cele două state, care ar transforma România în exportator de gaze către Ucraina.

Un important punct de reper îl reprezintă și faptul că România, spre deosebire de majoritatea statelor membre UE, nu ”stă pe seringa de petrol și gaze” a Kremlinului și este un jucător suficient de independent pe piața energetică a Europei. Și, deși, rezervele de resurse energetice în România nu sunt atât de mari, ca cele ale statelor membre OPEC, tandemul dintre Kiev și București în acest domeniu este promițător.

În cele din urmă, punctul culminant al acestei vizite a fost întâlnirea dintre președintele Ucrainei cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Daniel.

Deși românii manifestă o atitudine destul de sceptică față de autoritatea Patriarhului, considerându-l mai degrabă un ”bun manager” decât o personalitate duhovnicească, nu trebuie să trecem cu vederea faptul că Biserica Ortodoxă Română numără aproximativ 19 mln. enoriași, ceea ce o face una dintre cel mai mari biserici ortodoxe și obținerea sprijinului Patriarhului Daniel nu era în plus pentru a transpune în fapte reale declarațiile președintelui Poroșenko de a crea o biserică unică autocefală în Ucraina.

Ce urmează?

Vizita lui Poroțenko la București a arătat că, fie și lent, acea pagină a istoriei în care românii și ucrainenii nu puteau găsi limbă comună se întoarce.

Avem multe lucruri în comun – ambele state, deși cu o diferență temporară notabilă, cresc pe ruinele unor dictaturi, ambele sunt preocupate de situație de securitate în regiune și au o viziune clară despre principala sursă de provocări în bazinul Mării Negre.

Atât la Kiev, cât și la București, este înțeles faptul că se poate face față noilor amenințări sub ”umbrela” NATO, precum și în cadrul inițiativelor comune de securitate. Atât Kievul, cât și Bucureștiul conștientizează faptul că actuala Rusie a devenit un obiect supus sancțiunilor după o încălcare gravă a principiilor fundamentale de drept internațional și nu întreprinde nimic pentru a corecta această situație, prin urmare, trebuie să rămână în această stare.

La urma urmei, și Kievul, și Bucureștiul au ambiții să pretindă la un rol semnificativ în regiune.

Și deși, la prima vedere, acest lucru poate fi interpretat în calitate de obiect de concurență, dar, dacă privim asupra situației din punct de vedere strategic, unificarea eforturilor pentru depășirea provocărilor comune poate fi mai avantajoasă decât o concurență măruntă:

Ucraina va avea doar de câștigat din faptul că România va deveni un sprijin în cadrul Uniunii Europene și NATO, iar România va avea de beneficiat de pe urma transformării Kievului în partener în domeniul securității în regiune.

Vreau să cred că vizita lui Petro Poroșenko a pus bazele unui fundament pentru implementarea anume a unui asemenea scenariu.

Sergiy GerasymchukSergiy Gerasymchuk este expert al Consiliului de Politică Externă ”Ukrainian Prism” din Kiev

Acest articol a apărut în publicația ucraineana EuroPravda în limbile ucraineană și rusă și a fost tradusă pentru publicul român în urma obținerii acordului prealabil al autorului. Ne cerem scuze pentru eventuale erori de traducere. Am încercat să păstrăm varianta în limba română cât mai aproape de original.

3 Comments

  1. April 27, 2016  4:58 am by Mihai Buzea Reply

    "iar România va avea de beneficiat de pe urma transformării Kievului în partener în domeniul securității în regiune." - cum anume, in mod concret?

  2. May 14, 2016  7:33 am by Radum Reply

    problema e că s-a văzut că Ucraina avea (are) unele din cele mai penetrate servicii de informații (și nu numai) de către ruși, așa că e destul de discutabil cât mult ar fi de câștigat din urma asocierii cu ei, la asta s-ar mai putea adăuga și multe altele, instabilitatea politică, starea de război cu Rusia, criza economică etc
    e clar că trebuiesc multe luate în considerare și că Ucraina nu e un partener decât în anumite condiții

  3. Pingback : Союзник не мимоволі: що показав візит Порошенка до Румунії - Prism Ua

Leave a reply

Your email address will not be published.